Dal libro di Roberto Maggiani POSCIENZA poesia “Gas di parole” pag.64 per esemplificare quanto scritto sotto.
Non essendo un matematico, sto leggendo POSCIENZA di Roberto Maggiani e più leggo più capisco al_la lettera_la letteratura 📖, l’arte 🖌, la spiritualità nel filo di Arianna 🧶, l’umanità 🌍, la vita♡, la ricerca (@_@) come (po)scienza. Un libro che può essere letto da studenti🔎 e dottorandi🔬e iniziare dialoghi costruttivi all’insegna della socializzazione, //due perfetti sconosciuti (👫)=a+a=a²\\ , attraverso percorsi matematici e [meta]fisici con e dell’arte visiva, della grafia dei segni e dei paradigmi universali di tipo {Dio no è (Y°Γ=a²-2a=0)* per dare una scossa alla coscienza con “poscienze” sull’universo a quale in passato ha iniziato a pensare Galileo Galilei e fu rinchiuso perché tutto sembrava non vero, per poi, la verità sia dimostrativa attraverso studi scientifici. Come suggerimento, con non pochi sforzi e molti esercizi possiamo adottare come modalità di grafica ○ grafia digitale “poscientifica” per comunicare e comprendere l’intelligenza umana e l’universo intorno a noi, attraverso l’interpretazione con e dell’intelligenza artificiale con esiti esilaranti che possano sconfiggere la monotonia dei giorni e magari essere utile per attivare neuroni cerebrali e debellare malattie degenerative della mente.
Il 5/04/2024 evento letterario nella Biblioteca G.Marconi Roma
Ringrazio l’amico poeta Roberto Maggiani e la casa editrice “Il ramo e la foglia edizioni” per l’invito a questo interessante evento di presentazione del libro “Poscienza” alla Biblioteca Guglielmo Marconi Roma che ha ospitato il pubblico generoso, offrendo la possibilità di incontrare nuovi e vecchi volti della letteratura italiana. Se sono riuscita a suscitare l’interesse, mi raccomando, leggete questo libro che vi aprirà un’universo di pensieri: POSCIENZA di Roberto Maggiani.
*Nota: {Dio no è (Y°Γ=a²-2a=0) Questa formula me la sono inventata inspirata da una poesia poscientifica di questo libro.
Carlos Garrido Chalén, Peruvian Poet For Literature and Peace with Social Justice
The arcane nature of the Peruvian poet
A poem and a poet who listens to the whisper of the wind as a warning of the peace that is disappearing is a warning of monitoring it in the silence before the storm of the holocaust of international literature. Is the poet right or is it just a premonition that marks his writing? An answer is placed in the space-time uprooted from the nature that saves the soul of the poet Carlos Garrido Chalén through the expression shared to the reader who admires him as a gift in the perdition of the self, when peace becomes shaky. Lidia Popa Rome, 14 March 2024 *
L’indole arcana del poeta peruano
Un poema e un poeta che ascolta il sussurro del vento come monito della pace che sta scomparendo è un avviso di monitoraggio d’essa nel silenzio prima della tempesta dell’olocausto della letteratura internazionale. Ha ragione il poeta o è solo il presentimento che segna la sua scrittura? Una risposta sta collocata nello spazio-tempo sradicato dall’indole che salva l’anima del poeta Carlos Garrido Chalén attraverso l’espressione condivisa al lettore che lo amira come un dono nella perdizione di sé, quando la pace diventa traballante. Lidia Popa Roma, 14 marzo 2024 * Natura arcană a poetului peruan
O poezie și un poet care ascultă șoapta vântului ca un avertisment asupra păcii care dispare, al monitorizării ei în tăcerea dinaintea furtunii holocaustului literaturii internaționale. Are poetul dreptate sau este doar o premoniție care îi marchează scrisul? Un răspuns este plasat în spațiu-timp smuls din natura care salvează sufletul poetului Carlos Garrido Chalén prin expresia împărtășită cititorului care îl admiră ca pe un dar în pierzarea sinelui, când pacea devine șubredă. Lidia Popa Roma, 14 martie 2024 *
La naturaleza arcana del poeta peruano
Un poema y un poeta que escucha el susurro del viento como aviso de la paz que se desvanece, de vigilarla en el silencio ante la tormenta del holocausto de la literatura internacional. ¿Tiene razón el poeta o es sólo una premonición que marca su escritura? Una respuesta se sitúa en el espacio-tiempo desarraigado de la naturaleza que salva el alma del poeta Carlos Garrido Chalén a través de la expresión compartida al lector que lo admira como un regalo en la perdición de uno mismo, cuando la paz se hace tambaleante. Lidia Popa Roma, 14 de marzo de 2024 *
La nature mystérieuse du poète péruvien
Un poème et un poète qui écoute le murmure du vent comme un avertissement de la paix qui disparaît, pour la surveiller dans le silence devant la tempête de l’holocauste de la littérature internationale. Le poète a-t-il raison ou s’agit-il simplement d’une prémonition qui marque son écriture? Une réponse est placée dans l’espace-temps déraciné de la nature qui sauve l’âme du poète Carlos Garrido Chalén à travers l’expression partagée au lecteur qui l’admire comme un cadeau dans la perdition de soi, quand la paix devient fragile. Lidia Popa Rome, le 14 mars 2024 *
Die geheimnisvolle Natur des peruanischen Dichters
Ein Gedicht und ein Dichter, der dem Flüstern des Windes als Warnung vor dem schwindenden Frieden lauscht, um ihn in der Stille davor zu überwachen vor dem Sturm des Holocaust der internationalen Literatur zu überwachen. Hat der Dichter Recht oder ist es nur eine Vorahnung, die sein Schreiben prägt? Eine Antwort wird in die der Natur entwurzelte Raum-Zeit gelegt, die die Seele des Dichters Carlos Garrido Chalén rettet, durch den Ausdruck, der dem Leser mitgeteilt wird, der ihn als Geschenk im Untergang des Selbst bewundert, wenn der Frieden ins Wanken gerät. Lidia Popa Rom, 14. März 2024 *
A natureza misteriosa do poeta peruano
Um poema e um poeta que ouve o sussurro do vento como um aviso da paz que desaparece, para monitorá-la no silêncio antes da tempestade do holocausto da literatura internacional. O poeta tem razão ou é apenas uma premonição que marca a sua escrita?Uma resposta é colocada no espaço-tempo desenraizado da natureza que salva a alma do poeta Carlos Garrido Chalén através da expressão compartilhada ao leitor que o admira como uma dádiva na perdição de si, quando a paz se torna instável. Lidia Popa Roma, 14 de março de 2024
***
God wrote to me about the arcana (from the collection of poems “I CAN’T READ, BUT THEY WRITE TO ME”) by Carlos Garrido Chalén Translation Lidia Popa
From your tender consent, in the Heaven of Heavens
The Birch King wrote me a letter, the doves of the Kingdom brought her to my house, swinging among garlands and orchestrations of light.
In it the Eternal God with his breath of flowers tells me that silence creaks in Eternity, that blows hell and its host of demons and there is the sound of waterspouts. At the bottom of the sea, doves waving in anguish for a heart attack and albatrosses who die for not knowing how to love.
And he says that a flower blooms in Hiroshima and in Nagasaki the sun of another truth shines; that wars are tainted by the death of hell and there is pain in their soul because there is no peace. *
Dio mi ha scritto riguardo agli arcani (dalla raccolta di poesie “NON SO LEGGERE, MA MI SCRIVONO”) di Carlos Garrido Chalén Traduzione Lidia Popa
Dal tuo tenero consenso, nel Cielo dei Cieli
Il Re della betulla mi ha scritto una lettera, le colombe del Regno l’hanno portata a casa mia, dondolando tra ghirlande e orchestrate di luce.
In esso l’Eterno Dio con il suo soffio di fiori mi dice che il silenzio scricchiola nell’Eternità, che soffia l’inferno e la sua schiera di demoni e c’è rumore di trombe d’acqua. In fondo al mare, colombe che ondeggiano angosciate per un infarto e albatros che muoiono per non saper amare.
E dice che a Hiroshima sboccia un fiore e a Nagasaki splende il sole di un’altra verità; che le guerre sono macchiate dalla morte dell’inferno e c’è dolore nella loro anima perché non c’è pace. *
Dumnezeu mi-a scris despre arcani (din culegerea de poezii „NU POT CITI, DAR EI ÎMI SCRIU”) de Carlos Garrido Chalén Traducere Lidia Popa
Din blândul tău consimțământ, în Raiul Cerurilor
Regele Mesteacan mi-a scris o scrisoare, iar porumbeii Împărăției au adus-o în casa mea, legănându-se printre ghirlande și orchestrații de lumină.
În ea Dumnezeul Etern cu suflarea Sa de flori îmi spune că liniștea scârțâie în Eternitatea, care suflă iadul și gazda sa de demoni și se aude zgomotul trompelor de apă. Pe fundul mării, porumbei fluturând de suferință pentru un infarct și albatroși care mor pentru că nu știu să iubească.
Și spune că o floare înflorește la Hiroshima iar în Nagasaki strălucește soarele altui adevăr; că războaiele sunt pătate de moartea iadului și este durere în sufletul lor pentru că nu există pace. * Me escribe lo stesso Dio de los arcanos: (del poemario “NO SÉ LEER, PERO ME ESCRIBEN”) de Carlos Garrido Chalén
Desde su tierna anuencia, en el Cielo del Cielo
Una carta me ha escrito el Rey del abedul, la han traido a mi casa las palomas del Reino, mecida entre guirnaldas y orquestadas de luz.
En ella, el Dios Eterno con su aliento de flores me dice que el silencio cruje en la Eternidad, que el infierno y su casta de demonios resopla y hay sonido de trombas en el fondo del mar, palomas que se mecen angustiadas de infarto y albatros que perecen por no saber amar.
Y dice que en Hiroshima una flor se levanta y en Nagasaki brilla el sol de otra verdad; que a las guerras las tizna la muerte del averno y hay dolor en su alma porque no existe paz. * Dieu m’a écrit à propos des arcanes (du recueil de poèmes “Je ne sais pas lire, mais ils m’écrivent”) de Carlos Garrido Chalén Traduire Lidia Popa
De votre tendre consentement, au Ciel des Cieux
Le Roi du Bouleau m’a écrit une lettre, les colombes du Royaume l’ont amenée chez moi, se balançant parmi les guirlandes et les orchestrations de lumière.
Dedans le Dieu éternel avec son souffle de fleurs me dit que le silence grince dans l’Éternité, ça souffle l’enfer et sa multitude de démons et il y a le bruit des trombes marines. Au fond de la mer, des colombes s’agitent d’angoisse pour une crise cardiaque et des albatros qui meurent parce qu’ils ne savent pas aimer.
Et il dit qu’une fleur fleurit à Hiroshima et à Nagasaki brille le soleil d’une autre vérité ; que les guerres sont entachées par la mort de l’enfer et il y a de la douleur dans leur âme parce qu’il n’y a pas de paix. *
Gott hat mir über die Arkana geschrieben (aus der Gedichtsammlung „ICH KANN NICHT LESEN, ABER SIE SCHREIBEN MIR“) von Carlos Garrido Chalén Übersetzen Lidia Popa
Mit Ihrer zärtlichen Zustimmung im Himmel der Himmel
Der Birkenkönig hat mir einen Brief geschrieben, die Tauben des Königreichs brachten sie zu meinem Haus, schwingend zwischen Girlanden und Lichtinszenierungen.
Darin der ewige Gott mit seinem Blumenhauch sagt mir, dass die Stille in der Ewigkeit knarrt, das sprengt die Hölle und ihr Heer an Dämonen und da ist das Geräusch von Wasserspeiern. Auf dem Meeresgrund winken Tauben voller Angst für einen Herzinfarkt und Albatrosse, die sterben, weil sie nicht wissen, wie man liebt.
Und er sagt, dass in Hiroshima eine Blume blüht und in Nagasaki scheint die Sonne einer anderen Wahrheit; dass Kriege mit dem Tod der Hölle behaftet sind und es gibt Schmerz in ihrer Seele, weil es keinen Frieden gibt. *
Deus me escreveu sobre os arcanos (da coleção de poemas “NÃO POSSO LER, MAS ESCREVEM PARA MIM”) por Carlos Garrido Chalén Traduzindo Lidia Popa
Do seu terno consentimento, no Céu dos Céus
O Rei Birch me escreveu uma carta, as pombas do Reino a trouxeram para minha casa, balançando entre guirlandas e orquestrações de luz.
Nele o Deus Eterno com seu sopro de flores me diz que o silêncio range na Eternidade, que sopra o inferno e sua hoste de demônios e ouve-se o som de trombas d’água. No fundo do mar, pombas balançando em angústia por um ataque cardíaco e albatrozes que morrem por não saberem amar.
E ele diz que uma flor desabrocha em Hiroshima e em Nagasaki brilha o sol de outra verdade; que as guerras são contaminadas pela morte do inferno e há dor em suas almas porque não há paz. *
Contact Punto letteratura
Email: periodicoonline.lidodellanima@gmail.com
Lidia Popa – Romanian and Italian Poet for World Literature – Art and Culture from Peace and Humanity
Bengali poems in ars poetica – belief and blessing of intensity
Shikdar Mohammed Kibriah from Bangladesh is a poet known in the world of international literature, an intense connoisseur of the word and the essence of the I, of high metaphorical depth, meditative and overwhelming in literary universality, like a prayer to an entity known, hoped for, desired as a salvation from the impure and hostile world to a friendly paradise made to measure for man and the humility that birth gives to every being but humanity manages to transform and sometimes destroy without mercy. In his words the poet does not give up or even accept the disaster, saving what is possible like Noe but becomes Ulysses by bringing the word to a safe haven – the immensity of Heaven to expand like myriads of stars to gather in emotions. Shikdar Mohammed Kibriah is a living universal poet. Lidia Popa, Rome March 14, 2024 * Poesie bengalesi in ars poetica – credo e benedizione d’intensità
Shikdar Mohammed Kibriah da Bangladesh è un poeta conosciuto nel mondo della letteratura internazionale, intenso conoscitore della parola e dell’essenza dell’IO, di alto spessore metaforico, meditativo e travolgente nell’universalità letteraria, come una preghiera ad un’entità conosciuta, sperata, voluta come una salvezza dal mondo impuro e ostile a un paradiso amico fatto a misura dell’uomo e dell’umiltà che la nascita dona ad ogni essere ma l’umanità riesce a trasformare e a volte distruggere senza pietà. Nelle sue parole il poeta non si arrende e nemmeno accetta il disastro salvando il possibile come Noe ma diventa un’Ulisse portando la parola ad un porto sicuro – l’immensità del Cielo per espandersi come miriadi di stelle da raccogliere in emozioni. Shikdar Mohammed Kibriah è un poeta universale in vita. Lidia Popa, Roma 14 marzo 2024 * Poezie bengaleze în ars poetica – credință și binecuvântare a intensității
Shikdar Mohammed Kibriah din Bangladesh este un poet cunoscut în lumea literaturii internaționale, un cunoscător intens al cuvântului și de esența EU-lui, de mare adâncime metaforică, meditativ și copleșitor în universalitatea literară, ca o rugăciune către o entitate cunoscută, sperată, dorită ca o mântuire din lumea impură și ostilă către un paradis prietenos făcut pe măsură pentru om și smerenia pe care nașterea o dă fiecărei ființe, dar umanitatea reușește să transforme și uneori să distrugă fără milă. În cuvintele sale, poetul nu renunță și nici măcar nu acceptă dezastrul, salvând ceea ce este posibil ca Noe, ci devine Ulise aducând cuvântul într-un refugiu sigur – imensitatea Raiului să se extindă ca miriade de stele pentru a se reculege în emoții. Shikdar Mohammed Kibriah este un poet universal viu. Lidia Popa, Roma 14 martie 2024 * Poemas bengalíes en ars poetica: creencia y bendición de intensidad
Shikdar Mohammed Kibriah de Bangladesh es un poeta conocido en el mundo de la literatura internacional, un intenso conocedor de la palabra y de la esencia del YO, de alta profundidad metafórica, meditativo y arrollador en la universalidad literaria, como una oración a una entidad conocida, esperada, deseada. como salvación del mundo impuro y hostil hacia un paraíso amigo hecho a la medida del hombre y la humildad que el nacimiento da a todo ser pero la humanidad logra transformar y a veces destruir sin piedad. En sus palabras, el poeta no se rinde ni acepta el desastre, salva lo que es posible como Noé, sino que se convierte en Ulises al llevar la palabra a un refugio seguro: la inmensidad del Cielo se expande como miríadas de estrellas para acumular emociones. Shikdar Mohammed Kibriah es un poeta universal vivo. Lidia Popa, Roma 14 de marzo de 2024
*
Contact PUNTO LETTERATURA
E-mail:
periodicoonline.lidodellanima@gmail.com
*
Lidia Popa – Romanian and Italian Poet in the World Literature – Art and Culture from Peace and Humanity
***
Poèmes bengalis en ars poetica – croyance et bénédiction de l’intensité
Shikdar Mohammed Kibriah du Bangladesh est un poète connu dans le monde de la littérature internationale, un connaisseur intense de la parole et de l’essence du Je, d’une grande profondeur métaphorique, méditatif et bouleversant dans l’universalité littéraire, comme une prière à une entité connue, espérée, désirée comme un salut du monde impur et hostile vers un paradis convivial fait sur mesure pour l’homme et l’humilité que la naissance donne à tout être que l’humanité parvient à transformer et parfois à détruire sans pitié. Dans ses mots, le poète n’abandonne pas ni même n’accepte le désastre, sauvant ce qui est possible comme Noé mais devient Ulysse en amenant la parole dans un refuge sûr – l’immensité du Ciel pour s’étendre comme des myriades d’étoiles pour se rassembler en émotions. Shikdar Mohammed Kibriah est un poète universel vivant. Lidia Popa, Rome 14 mars 2024 * Bengalische Gedichte in ars poetica – Glaube und Segen der Intensität
Shikdar Mohammed Kibriah aus Bangladesch ist ein in der Welt der internationalen Literatur bekannter Dichter, ein intensiver Kenner des Wortes und vom Wesentlichen des Ich, von hoher metaphorischer Tiefe, meditativ und überwältigend in literarischer Universalität, wie ein Gebet an eine bekannte, erhoffte, ersehnte Entität als Erlösung von der unreinen und feindseligen Welt hin zu einem freundlichen, maßgeschneiderten Paradies für den Menschen und der Demut, die die Geburt jedem Wesen verleiht, aber die Menschheit schafft es, sich gnadenlos zu verwandeln und manchmal zu zerstören. In seinen Worten gibt der Dichter weder auf noch akzeptiert er die Katastrophe und rettet wie Noë das Mögliche, sondern wird zu Odysseus, indem er das Wort in einen sicheren Hafen bringt – in die Unermesslichkeit des Himmels, um sich wie Myriaden von Sternen auszudehnen und Emotionen zu sammeln. Shikdar Mohammed Kibriah ist ein lebender Universaldichter. Lidia Popa, Rom 14. März 2024 * Poemas bengalis em ars poetica – crença e bênção de intensidade
Shikdar Mohammed Kibriah, de Bangladesh, é um poeta conhecido no mundo da literatura internacional, um intenso conhecedor da palavra e da essência do EU, de grande profundidade metafórica, meditativo e avassalador na universalidade literária, como uma oração a uma entidade conhecida, esperada, desejada como uma salvação do mundo impuro e hostil para um paraíso amigável feito sob medida para o homem e a humildade que o nascimento dá a cada ser, mas a humanidade consegue transformar e às vezes destruir sem piedade. Em suas palavras o poeta não desiste nem mesmo aceita o desastre, salvando o que é possível como Noé, mas se torna Ulisses ao levar a palavra a um porto seguro – a imensidão do Céu a se expandir como miríades de estrelas a se reunir em emoções. Shikdar Mohammed Kibriah é um poeta universal vivo. Lidia Popa, Roma 14 de março de 2024
*** Living in a Nativity (English author) Shikdar Mohammed Kibriah
O’ God! I am, hence, leaving my nativity No way to save my instinctive creativity, But I won’t go to the hell in any bargain As there is no moonbeam, river or rain. That paradise is my utmost destination Where to a humanistic world truly visible, It’s my prayer to You having a habitation Wherein a Bangladesh is really livable. But I won’t have Godlike-Houri available As I’ve ordinary Bengali wife get-at-able. I wouldn’t go to the hell in any bargain, As there is no Bangladeshi river or rain. * Living in a Nativity Shikdar Mohammed Kibriah English Adapted Lidia Popa
O’ God! I am, hence, leaving my nativity No way to save my instinctive creativity, But I’m not going to hell in any bargain Since there is no moonbeam, river or rain. That paradise is my top destination Where to a humanistic world truly visible, It is my prayer for you who have a habitation In which a country is truly livable. But I won’t have a goddess as a lover available Since I have, from my country, a wife normal capable I wouldn’t go to hell in any bargain Since there is no in my country river or rain. * Vivere in una Natività Shikdar Mohammed Kibriah Traduzione Lidia Popa
PUNTO LETTERATURA
O Dio! Lascio quindi la mia natività Nessun modo per salvare la mia creatività istintiva, Ma non andrò all’inferno in nessun affare Poiché non c’è raggio di luna, fiume o pioggia. Quel paradiso è la mia massima destinazione Dove un mondo umanistico veramente visibile, È la mia preghiera per te che hai una dimora In cui un paese è davvero vivibile. Ma non avrò una dea come amante disponibile Dato che io ho una normale moglie capace del mio paese. Non andrei all’inferno in nessun affare, Poiché non c’è fiume o pioggia del mio paese. * Trăind într-o Nașterea Domnului Shikdar Mohammed Kibriah Traducere Lidia Popa
O, Doamne! Așa să îmi părăsesc nașterea Nici o modalitate de a-mi salva creativitatea instinctivă, Dar nu mă duc în iad în nicio afacere Deoarece nu există rază de lună, râu sau ploaie. Acest paradis este destinația mea de top Unde este o lume umanistă cu adevărat vizibilă, Este rugăciunea mea pentru tine care ai o casă În care o țară este cu adevărat locuibilă. Dar nu voi avea la dispoziție o zeiță ca iubită Din moment ce am o soție normală capabilă din țara mea. Nu m-aș duce în iad fără nicio treabă, Deoarece nu există râu sau ploaie în țara mea. * Viviendo en una Natividad Shikdar Mohammed Kibriah Traducción Lidia Popa
¡O mi Dio! Entonces dejo mi natividad No hay forma de salvar mi creatividad instintiva Pero no me voy a ir al infierno en ningún negocio Ya que no hay rayo de luna, río ni lluvia. Ese paraíso es mi principal destino Donde un mundo humanista verdaderamente visible, Es mi oración por ti que tienes un hogar En el que un país es verdaderamente habitable. Pero no tendré una diosa disponible como amante Ya que tengo una esposa normal y capaz de mi país. No me iría al infierno de ninguna manera Ya que no hay río ni lluvia en mi país. * Vivre dans une crèche Shikdar Mohammed Kibriah Traduction Lidia Popa
Oh mon Dieu! Alors je quitte ma nativité Pas moyen de sauver ma créativité instinctive, Mais je ne vais pas en enfer dans aucune entreprise Puisqu’il n’y a pas de rayon de lune, de rivière ou de pluie. Ce paradis est ma première destination Où un monde humaniste vraiment visible, C’est ma prière pour vous qui avez une maison Dans lequel un pays est vraiment vivable. Mais je n’aurai pas de déesse comme amant disponible Depuis que j’ai une femme normalement capable de mon pays. Je n’irais pas en enfer sans affaires Puisqu’il n’y a ni rivière ni pluie dans mon pays. * Leben in einer Krippe Shikdar Mohammed Kibriah Übersetzung Lidia Popa
Oh mein Gott! Also verlasse ich meine Krippe Keine Möglichkeit, meine instinktive Kreativität zu retten, Aber ich werde in keinem Geschäft zur Hölle fahren Da gibt es keinen Mondstrahl, Fluss oder Regen. Dieses Paradies ist mein Top-Ziel Wo eine wirklich sichtbare humanistische Welt, Es ist mein Gebet für Sie, die ein Zuhause haben In dem ein Land wirklich lebenswert ist. Aber ich werde keine Göttin als Liebhaber zur Verfügung haben Da habe ich eine normal fähige Frau aus meinem Land. Ich würde in keinem Geschäft zur Hölle fahren, Da gibt es in meinem Land keinen Fluss oder Regen. * Vivendo em um presépio Shikdar Mohammed Kibriah Tradução Lidia Popa
Oh, meu Deus! Deixo portanto o meu presépio Não há como salvar minha criatividade instintiva, Mas eu não irei para o inferno em nenhum negócio Pois não há raio de lua, rio ou chuva. Esse paraíso é meu destino final Onde um mundo humanístico verdadeiramente visível, É minha oração por você que tem um lar Em que um país é verdadeiramente habitável. Mas não terei uma deusa como amante disposto Já que tenho uma esposa normal e capaz do meu país. Eu não iria para o inferno em nenhum negócio, Pois não há rio nem chuva na minha terra. * আমি পৃথিবী থেকে পালিয়ে এসেছি
আমি আমার নিজস্ব পৃথিবী থেকে পালাচ্ছি! কেননা সেখানে আমার অন্তর্গত সৃষ্টিশীলতার আর কোন অবকাশ নেই। জাহান্নামে যাবো না আমি ; কেননা সেখানে নদী, বৃষ্টি ও জ্যোৎস্না নেই। আমি জান্নাতেই যাবো কেননা সেখানে আছে বিশুদ্ধ বাংলাদেশ। বাহাত্তুর হুর নেবো না আমার আছে আটপৌরে বাঙ্গালি বউ। জাহান্নামে যাবো না কোনভাবেই কারণ সেখানে নেই নদী, বৃষ্টি ও বাংলাদেশ। *** Pure Father Shikdar Mohammed Kibriah
Here life is nothing but a shameless woman Standing in a blind narrow lane who colors Her lips with painful bloody rose of bad luck. Art of toiling life makes a shortcut bargain Ravings of night vomits a darker dirty dawn To be prepared for another upcoming night. Modern city walks through a tiring darkness. Still tries to find out a meaning of noise and Suddenly boxes in the air to have offloaded. When I will be eighty-over and cover my face With ashen sky or grey water wets my chest Right then you, ideal leader will be emerged! Then that of the good days as if our children Could find the minimum means of existence. * Santo Padre Shikdar Mohammed Kibriah Traduzione Lidia Popa
Qui la vita non è altro che una donna senza vergogna In piedi in una stradina cieca che colora Le sue labbra con una dolorosa rosa sanguinante di sfortuna. L’arte della vita lavorativa fa un affare di scorciatoia I deliri della notte vomitano un’alba sporca e oscura Per essere preparato per un’altra notte imminente. La città moderna cammina attraverso una faticosa oscurità. Cerca ancora di scoprire un significato dal rumore e Improvviso delle scatole in aria per essere scaricate. Quando avrò ottant’anni e mi coprirò la faccia Con il cielo cinereo o l’acqua grigia che mi bagna il petto In quel momento emergerai tu, leader ideale! Poi da quella dei bei giorni come se i nostri figli Potrebbero trovare i mezzi minimi di esistenza. * Tată Sfânt Shikdar Mohammed Kibriah Traducere Lidia Popa
Aici viața nu este altceva decât o femeie nerușinată Stând pe o alee oarbă care colorează Buzele ei cu un roz dureros sângeros de ghinion. Arta vieții profesionale este o afacere de scurtătură Iluziile nopții dau naștere unei dimineţi murdare și întunecate Să fiu pregătit pentru o altă seară viitoare. Orașul modern merge printr-un întuneric istovitor. Încearcă totuși să găsești sens din zgomot și Cutii bruscate în aer care urmează să fie descărcate. Când am optzeci și îmi acoperi fața Cu cerul cenușiu sau apa cenușie care-mi scaldă pieptul În acel moment vei ieși, liderul ideal! Apoi, din cea a zilelor bune, doar copiii noștri Ei ar putea găsi mijloacele minime de existență. * Padre Santo Shikdar Mohammed Kibriah Traducción Lidia Popa
Aquí la vida no es más que una mujer desvergonzada De pie en un callejón sin salida que colorea
Sus labios con un doloroso rosa sanguinolento de mala suerte. El arte de la vida laboral es un atajo empresarial Los delirios de la noche arrojan un amanecer sucio y oscuro Estar preparado para otra noche próxima. La ciudad moderna recorre la Atracción en una oscuridad agotadora.
Todavía trato de encontrar el significado del ruido y Cajas repentinas en el aire para descargar. Cuando tenga ochenta y me cubra la cara Con el cielo ceniciento o el agua gris que baña mi pecho ¡En ese momento emergerás, el líder ideal! Luego el de los buenos dias como si nuestros hijos Podían encontrar los medios mínimos de existencia. * Saint Père Shikdar Mohammed Kibriah Traduction Lidia Popa
Ici, la vie n’est rien de plus qu’une femme sans vergogne Debout dans une impasse qui colore Ses lèvres avec un rose sanglant douloureux de malchance. L’art de la vie professionnelle fait des affaires de raccourci Les délires de la nuit jettent une aube sale et sombre Pour être prêt pour une autre nuit à venir. La ville moderne traverse une obscurité exténuante. Essayez toujours de trouver un sens au bruit et Boîtes soudaines en l’air pour être déchargées. Quand j’ai quatre-vingts ans et que je couvre mon visage Avec le ciel cendré ou l’eau grise qui baigne ma poitrine A ce moment vous émergerez, le leader idéal! Puis celui des bons jours comme si nos enfants Ils pourraient trouver les moyens d’existence minimaux. * Heiliger Vater Shikdar Mohammed Kibriah Übersetzung Lidia Popa
Hier ist das Leben nichts weiter als eine schamlose Frau Stehend in einer Sackgasse, die färbt Ihre Lippen mit einem schmerzhaften blutigen Rosa des Peches. Die Kunst des Arbeitslebens macht eine Abkürzung Die Wahnvorstellungen der Nacht werfen eine schmutzige und dunkle Morgendämmerung auf Um auf eine weitere bevorstehende Nacht vorbereitet zu sein. Die moderne Stadt geht durch eine zermürbende Dunkelheit. Versuchen Sie immer noch, aus dem Lärm und dem Sinn einen Sinn zu finden Plötzliche Kisten in der Luft müssen entladen werden. Wenn ich achtzig bin und mein Gesicht bedecke Mit dem aschgrauen Himmel oder dem grauen Wasser, das meine Brust badet In diesem Moment wirst du auftauchen, der ideale Anführer! Dann das der guten Tage, als ob unsere Kinder Sie konnten die minimalen Existenzmittel finden. * Pai abençoado Shikdar Mohammed Kibriah Tradução Lidia Popa
Aqui a vida não passa de uma mulher sem vergonha Parado em uma rua cega para colorir Seus lábios com uma dolorosa rosa sangrenta de infortúnio. A arte da vida profissional é um atalho Os delírios da noite vomitam uma madrugada suja e escura Para estar preparado para outra noite iminente. A cidade moderna caminha por uma escuridão árdua. Ainda tente descobrir o significado do barulho e Improviso caixas no ar para serem descarregadas. Quando eu tiver oitenta anos e cobrir meu rosto Com o céu cinzento ou a água cinzenta lavando meu peito Nesse momento, você surgirá, o líder ideal! Então, desde os dias bons, como se nossos filhos Eles poderiam encontrar os meios mínimos de existência. * শুদ্ধপিতা
এখানে জীবন অন্ধগলিমুখে বেলাজ রমণী অধরে আঁকে সংগুপ্ত বেদনার রক্তিম গোলাপ কষ্টের জীবনকলা গিলে নেয় সংক্ষিপ্ত আলাপ রাতের প্রলাপ বমি করে কাক–সকাল ধরণী। অাসন্ন রাত্রির পূর্ণ আয়োজন–প্রস্তুতি আকারে আধুনিক এ শহর ক্লান্তপথে দ্রুত হেঁটে যায় নাগরিক কোলাহলে জীবনের মানে পেতে চায় তবু গ্লানিমুক্ত হতে অকস্মাৎ মুষ্টি ছুঁড়ে মারে। বয়স্ক পৃথিবী ধরে হেঁটে যাব বিরাশি বয়সে ছাইরঙা আকাশের বেদনায় ঢেকে নেব মুখ, ধূসর অশ্রু যখন ভেজাবে ঐ খরতপ্ত বুক নাহয় তখন এসো যোগ্য নেতা প্রজন্ম ঔরষে। অন্তত সেই সুদিনে যেন এই মাটির সন্তান, খুঁজে পায় অস্তিত্বের অনিবার্য অপত্য সংস্থান। *** Native sky and spiritual kite Shikdar Mohammed Kibriah
Busiest dailies hurt me like hale storm Hurt my soft earthen body, disciplined Mind and vital soul. Quick changing all atmosphere around Changing sounds, words and language Everywhere hue and cry. Forgetting all of my favorite words; Like that omitting from memory disk Even hearing their dying sound I am whimsically careless then As if feather-brained box-bond. I am truly feeling my soundless falling! Those of vital words remained me alive For a long time even in modernist dust, They, either antiquarian or migratory to An unknown planet of foggy eyed alien woman Who walks through a Milky way. I wished to be a folk singer in your city Whose unfurled hair flying in vernal air Wishes to touch sky and house of God, At least round alike a spiritual kite or a Ulysses in polygraphist postmodern sky Of words. Please let me back to my native words Save me again from the sinful silence And set me truly into silent meditation Of vital words, Be seated with your smiling face and Offer me a cup of tea. * Cielo nativo e aquilone spirituale Shikdar Mohammed Kibriah Traduzione Lidia Popa
I quotidiani più impegnati mi feriscono come una tempesta Ferisci il mio corpo di terra lieve, disciplinato Mente e anima vitale. Cambiando rapidamente tutta l’atmosfera intorno Cambiare i suoni, le parole e la lingua Ovunque tonalità e pianto. Dimenticando tutte le mie parole preferite; Come quella omissione dal disco di memoria Anche sentire il loro suono morente Allora sono capricciosamente sbadato Come se fosse una scatola vincente. Sento davvero la mia caduta silenziosa! Quelle di parole vitali mi rimasero in vita Per molto tempo anche nella polvere modernista, Loro, antiquari o migratori Un pianeta sconosciuto di donna aliena dagli occhi nebbiosi Che cammina per una Via Lattea. Volevo essere un cantante folk nella tua città I cui capelli spiegazzati volano nell’aria primaverile Desiderando toccare il cielo e la casa di Dio, Almeno intorno allo stesso modo un aquilone spirituale o Un Ulisse nel cielo postmoderno del poligrafo delle parole. Per favore, lasciami tornare alle mie parole nativ Salvami di nuovo dal silenzio peccaminoso E mettimi veramente in meditazione silenziosa Di parole vitali, Siediti con la tua faccia sorridente e Offrimi una tazza di tè. * Cer nativ și zmeu spiritual Shikdar Mohammed Kibriah Traducere Lidia Popa
Ziarele aglomerate mă rănesc ca o furtună Mi-au rănit corpul pământesc ușor și disciplinat Mintea și sufletul vital. Schimbând rapid întreaga atmosferă din jur Schimbarea sunetelor, cuvintelor și limbajului Peste tot nuanțe și lacrimi. Uitând toate cuvintele mele preferate; La fel ca omisiunea de pe discul de memorie De asemenea, auzi sunetul lor pe moarte Atunci sunt capricios de neglijent De parcă ar fi o cutie câștigătoare. Simt cu adevărat căderea mea tăcută! Cea a cuvintelor vitale ce au rămas în viața mea Mult timp chiar și în praful modernist, Ei, anticari sau migratori O planetă necunoscută a unei femei extraterestre cu ochi cețoși Mergând pe Calea Lactee. A vrut să fie cântăreață populară în orașul său Al cărui păr mototolit zboară în aerul de primăvară Dorind să atingă cerul și casa lui Dumnezeu, Cel puțin în același mod cu un zmeu spiritual sau Un Ulise pe cerul postmodern al poligrafului cuvintelor. Te rog lasă-mă să mă întorc la cuvintele mele native Salvează-mă din nou de tăcerea păcătoasă Și chiar pune-mă într-o meditație tăcută De cuvinte vitale, Stai jos cu fața ta zâmbitoare și Oferă-mi o ceașcă de ceai. * Cielo nativo y cometa espiritual. Shikdar Mohammed Kibriah Traducción Lidia Popa
Los periódicos ocupados me lastiman como una tormenta Heriste mi cuerpo de tierra ligero y disciplinado Mente y alma vital. Cambiando rápidamente toda la atmósfera alrededor Cambia los sonidos, las palabras y el idioma. Por todas partes sombras y lágrimas. Olvidando todas mis palabras favoritas; Como esa omisión del disco de memoria También escucha su sonido moribundo Entonces soy caprichosamente descuidado Como si fuera una caja ganadora. ¡Realmente siento mi caída silenciosa! Las de palabras vitales quedaron en mi vida Durante mucho tiempo incluso en el polvo modernista, Ellos, anticuarios o migratorios Un planeta desconocido de mujer alienígena de ojos brumosos Caminando por la Vía Láctea. Quería ser cantante de folk en tu ciudad Cuyo cabello arrugado vuela en el aire primaveral Deseando tocar el cielo y la casa de Dios, Al menos de la misma manera que una cometa espiritual o Un Ulises en el cielo posmoderno del polígrafo de palabras. Por favor déjame volver a mis palabras nativas Sálvame de nuevo del silencio pecaminoso Y realmente ponme en meditación silenciosa De palabras vitales, Siéntate con tu rostro sonriente y Cómprame una taza de té. * Ciel indigène et cerf-volant spirituel Shikdar Mohammed Kibriah Traduction Lidia Popa
Les journaux chargés me font mal comme une tempête Tu as blessé mon corps terrestre léger et discipliné Esprit et âme vitale. Changer rapidement toute l’atmosphère autour
Changer les sons, les mots et la langue Partout des nuances et des larmes. Oubliant tous mes mots préférés; Comme cette omission du disque mémoire Entends aussi leur son mourant Alors je suis capricieusement insouciant Comme si c’était une boîte gagnante. Je sens vraiment ma chute silencieuse! Ceux des mots vitaux sont restés dans ma vie Pendant longtemps même dans la poussière moderniste, Eux, antiquaires ou migrateurs Une planète inconnue de femme extraterrestre aux yeux brumeux Marcher une voie lactée. Je voulais être un chanteur folk dans ta ville Dont les cheveux froissés volent dans l’air printanier Désirant toucher le ciel et la maison de Dieu, Au moins à peu près de la même manière qu’un cerf-volant spirituel ou Un Ulysse dans le ciel postmoderne du polygraphe des mots. S’il vous plaît laissez-moi revenir à mes mots natifs Sauve-moi encore du silence pécheur Et m’a vraiment mis en méditation silencieuse De paroles vitales, Asseyez-vous avec votre visage souriant et Achetez-moi une tasse de thé. * Einheimischer Himmel und spiritueller Drachen Shikdar Mohammed Kibriah Übersetzung Lidia Popa
Beschäftigte Zeitungen verletzten mich wie ein Sturm Du hast meinen leichten, disziplinierten Erdkörper verletzt Geist und vitale Seele. Schnell die ganze Atmosphäre verändern Ändern Sie die Töne, Wörter und Sprache Überall Schatten und Tränen. Alle meine Lieblingswörter vergessen; Wie diese Auslassung von der Speicherplatte Hören Sie auch ihr sterbendes Geräusch Dann bin ich launisch nachlässig Als wäre es eine Gewinnbox. Ich fühle wirklich meinen stillen Fall! Die lebenswichtigen Worte blieben in meinem Leben Lange Zeit auch im modernistischen Staub, Sie, Antiquar oder wandernd Ein unbekannter Planet einer nebligen Frau mit nebligen Augen Eine Milchstraße gehen. Ich wollte ein Folksänger in deiner Stadt sein Wessen zerknittertes Haar fliegt in der Frühlingsluft In dem Wunsch, den Himmel und das Haus Gottes zu berühren, Zumindest ungefähr so wie ein spiritueller Drachen oder Ein Odysseus am postmodernen Himmel des Polygraphen der Wörter.
Bitte lassen Sie mich zu meinen ursprünglichen Worten zurückkehren Rette mich wieder vor sündiger Stille Und mich wirklich in stille Meditation versetzen Von lebenswichtigen Worten, Setzen Sie sich mit Ihrem lächelnden Gesicht und Kauf mir eine Tasse Tee. * নিজস্ব আকাশ ও আধ্যাত্মিক ঘুড়ি
শিলাবৃষ্টির মত ব্যস্ততম দিনগুলো বিক্ষত করছে আমার নরম মৃত্তিকার শরীর, নিয়মতান্ত্রিক মন আর আত্মার ক্রিয়াপরতা। দ্রুত পরিবর্তনশীল চারপাশের পরিবেশ, শব্দাবলী এবং ভাষা। সর্বত্র কোলাহল। বিস্মৃতপ্রায় প্রিয় শব্দাবলীর তালিকা; মেমোরি ডিস্ক থেকে অপস্রিয়মাণ। তাদের মৃত্যুর শব্দ ঠিক-ই পাচ্ছি অথচ আশ্চর্য নির্লিপ্ত আমি বোধহীনতায় বাক্সবন্দি। আমি অনুভব করছি আমার নিঃশব্দ পতন। যেসব শব্দ দীর্ঘকাল আমাকে বাঁচিয়ে রেখেছিল— তারা এখন বস্তুত প্রত্নতাত্ত্বিক কিংবা অজ্ঞাত গ্রহের অভিবাসী; মিল্কিওয়ে ধরে হেঁটে যাওয়া ঝাপসা চোখের অ্যালিয়েন নারী। আমি হতে চেয়েছিলাম বসন্ত-বাতাসে উড়ুক্কু এলোচুল- নগরবাউল— যার খোলা চুল আকাশ স্পর্শ করতে চায়। ছুঁতে চায় ঈশ্বরের বাড়িঘর। নিদেন পক্ষে শব্দের আধুনিকোত্তর বহুমাত্রিক আকাশে উড়ে চলা আধ্যাত্মিক ঘুড়ি কিংবা এক ইউলিসিসীয় চক্কর। প্লিজ ফেরাও আমাকে শব্দহীনতার পাপ থেকে; সপ্রাণ শব্দের অনন্ত অনুধ্যানে। মুচকি হেসে এক কাপ চা নিয়ে এসে দাঁড়াও, কবিতা! * Shikdar Mohammed Kibriah Poet, Essayist and Story writer
Biography
Shikdar Mohammed Kibriah Born on 1st July 1968 in Sylhet, Bangladesh, is a globally acclaimed Poet, Essayist, and Short Story writer. Mainly a Poet, he has also been writing essays on Poetry, Literature, Philosophy, and Theology over the last three decades. His works have always found renowned space in different national and international anthologies, print magazines, e-magazines, and blogs. He is involved in almost 500 literary groups as well as different newspaper periodic issues around the world. His publications so far include fifteen books on the aforementioned subjects: six of them being on poetry, another six on essay and three short story collections. He is the Founder and President of the popular online group “Poetry and Literature World Vision”. An MA in Philosophy, Shikdar is professionally Principal of an educational institute and settled in his village home in Sylhet district.
“Le periferie della paura” e “Cento uno poesie” di Gheorghe Vidican, il poeta venuto dalla Romania a Roma al Teatro FUIS per un incontro con il pubblico. Avevo conosciuto il poeta attraverso alcune sue opere che aveva anticipato negli anni attraverso la corrispondenza elettronica. Non è "facile scrivere versi quando non si ha niente da dire" per contraddire il signor Eminescu che attraverso "Ai miei Critici" ha risvegliato in me questo desiderio di leggere la poesia con umiltà ma anche con occhio critico. Ecco perché ogni volta che incontro un maestro della metafora la tendenza è fare un passo indietro per convincermi che non sto sognando. Poi mi siedo a leggere come un bambino perso nei meandri del fiume di parole. Avevo conosciuto un poeta della poesia sociale, dell'amore, della vita, della morte, del sogno, ma non avevo ancora avuto l'onore di scoprire un pensatore della paura. Dirai "la paura genera mostri". Ma non è affatto così. La paura ci trasforma in esseri umani con tutte le emozioni del momento. La paura dell'assoluto che abbiamo trovato in Vidican dà luogo alla vicinanza come le onde dell'oceano in cui ci proiettiamo sparsi sulla scogliera dei pensieri. Le metafore si schiantano contro le rocce della paura cercando di distruggere tutto ciò che rappresenta l'interiorità, l'abisso, il buco nero in noi che nel suo regno diventa luce. Luce che altro non è che fame d'amore che inghiotte la nostra immaginazione attraversando il fiume in direzione opposta alle origini della paura. L '"esiliato" in me mi dice che sono in una "colonia di garzette" in attesa di volare attraverso le crepe della vita. Era necessario staccarmi dalla fisicità dell'isometria dello sguardo per penetrare nel fogliame delle lettere come un clandestino che vede spiriti demoniaci dietro gli alberi di vetro a guardia del sentiero del nostro destino.
“non si recitano poesie nel luogo in cui è stata rubata la finestra” Non saremo più soli nella paura dell'assoluto in cui i dubbi ci assalgono leggendo il poeta Vidican. "al bivio del ferro di cavallo il silenzio è sospeso sulle mie ginocchia". Suoneremo alla cieca suonando le campane e lasceremo che i mostri annusano le ombre della nostra anima riscoprendo la lingua materna, sperimentando la sensazione che ovunque ci sentiremo a casa se c'è l'amore che sboccia il freddo dalle ossa con mille e una metafora.
Ho letto, sto leggendo, leggerò e sono sicura che tornerò dopo questo metaforico sonnambulismo attraverso il quale il poeta Gheorghe Vidican ha cambiato la mia percezione iniziale della sua poesia in una notte di inizio novembre profumata di inchiostro.
“padroneggia la fioritura del freddo destino una pasta sfoglia con sette strati di sogni giocano a dadi la mattina del poeta la tenerezza si chiude in un calamaio senza inchiostro quando i dadi vengono lanciati la luna sospira in un lavoro vecchio stile Invecchia lo sguardo dell’incantatrice di serpenti la sabbia si acciglia nella tua lacrima i dadi rotolano su un impeccabile Clayderman l’ombra del poeta diventa gialla una macchia del passato sulla tua guancia abbellisce le rughe della metafora i nostri silenzi sono profanati si odono le dita dei ciechi fermare il destino sull’orlo della notte una pericolosa oscillazione si lanciano i dadi lo sbocciare del freddo è un mestiere noto solo a nichita i cassieri sentono il suo respiro sulla nuca odori di piombo al mattino le sorgenti elettriche fioriscono il freddo il miliardario divertito balla all’abbaiare del cane mette alla prova il plusvalore, investe la sua infanzia in un fruscio di vestiti attraverso i nostri corpi zittisci un occhio nel dito di un cieco il destino non conta più ci vedono tenerci per mano come adolescenti inceneriti dal desiderio una babilonia di fantasmi, la giovinezza del poema i dadi rotolano nel mattino del poeta invecchiano nel piatto del mendicante”
Lidia Popa Roma, 6-7 novembre 2022
Email contact:
periodicoonline.lidodellanima@gmail.com
Lidia Popa – Poeta rumena e italiana per la Letteratura Universale Mondiale – Arte e Cultura della Pace e dell’Umanità
PUNTO LETTERATURA 